Leo Grozavu este antrenorul cu cea mai mare experiență dintre cei prezenți în play-off. Recent a învins FCSB, cu Sepsi, iar asta a fost o premieră pentru cariera sa. Nu câștigase niciodată cu „roș-albaștrii”.
Antrenorul revelației din Liga 1 a vorbit pentru ProSport despre cum l-a dezamăgit atitudinea celor de la FCSB după meci, despre cum reușește Sepsi să încurce granzii și despre un viitor care arată bine la Sfântul Gheorghe. Grozavu nu evită subiectul agresivității de care este acuzată echipa sa și a credibilității scăzute din play-off.
– Leo, cum te-ai simțit să învingi FCSB pentru prima dată? – Mă simt bine de fiecare dată, după victorii. O victorie fantastică a jucătorilor. Au muncit, au alergat s-au bătut, s-au sacrificat, au avut intensitate… Să alergi 120 de km pentru prima ligă din România înseamnă ceva. Dacă nu faci efort cu o echipă care se bate pentru titlu nu ai cum să câștigi. Am găsit și cea mai bună formulă, am pregătit jocul bine, schimbările au fost bune, titularii au fost potriviți, am fost și inspirat.
– 120 de kilometri alergați de toată echipa? Este meciul în care s-a alergat cel mai mult? – Cred că da. Din ultima perioadă, sută la sută. Din toamna trecută cred că nu am mai alergat 120 de kilometri. Am avut și o perioadă cu meciuri foarte grele. FCSB, Craiova, CFR și iar FCSB. Iar în afară de meciul cu CFR, când am pierdut din penalty, nu am pierdut și am jucat de la egal la egal cu adversarele.
– În 3 meciuri cu FCSB, Sepsi a avut mai multe ocazii de fiecare dată. Cum se reușește asta? – Ne-am propus. Nu ne-am dus să scoatem egal. Nu sunt adeptul jocurilor „la ciupeală”. Paradoxal, suntem echipa cu cele mai multe egaluri, dar îmi displac foarte tare egalurile. Am avut multă încredere și am mers sus, peste ei, am fost agresivi, nu i-am lăsat să joace. Sută la sută, mă gândeam că ni se va oferi și posibilitatea să marcăm.
– Moruțan a spus înainte de meci că e mai greu cu Sepsi decât cu CFR. Te bucură asta? – E adevărat că în ultima perioadă ne-am câștigat un statut de echipă greu de bătut. Un antrenor spunea că atunci când întâlnești Sepsi e ca și cum mergi la dentist. Mi-a plăcut mult paralela asta. Statutul îl câștigi cu multă muncă, cu niște băieți care de fiecare dată s-au mobilizat foarte bine. Știu că se vorbește laudativ despre noi și asta trebuie să mă bucure. Fiecare trebuie să ne dorim să fim mai buni.
– Se pare că Sepsi este „coșmarul” FCSB. Îți plac meciurile cu FCSB? – Nici chiar așa. Avem trei meciuri în care nu am pierdut, dar nici chiar așa. Cred că experiența poate face diferența în final. Din acest punct de vedere, CFR este mai pragmatică, stau mai compact, au jucători care știu să rupă jocul… Și aici mă opresc că se interpretează. La noi se vorbește mult, deși fiecare ar trebui să-și vadă de treaba lui.
– Dar tu ai o relație specială cu Moruțan… – După meciul de la Sfântul Gheorghe chiar a venit și i-am spus „Nu mai dai niciun semn de viață”. „Păi n-am vrut să vă deranjez că v-am văzut supărat”. Eu sunt supărat în timpul meciului, dar după meci niciodată. Iar treaba mea este să mă schimb rapid. Trebuie să redevenim oameni. S-a pierdut asta după meciuri. Nu mai știm să întindem mâna. La Steaua s-a cam pierdut spiritul ăsta de fair play. Parcă eram dușmani de moarte. Sunt și declarațiile acestea care ne fac mare rău. Toată lumea vede conspirații, prietenii… Nu cred că este cazul. Nu își permite nimeni să facă așa ceva. Sunt mulți jucători străini acum. Atâta ne trebuie să spunem ceva că apărem pe toate canalele de presă din lume. Eu, de când sunt antrenor, am făcut un jurământ că dacă mi se va propune vreodată să fac un aranjament voi pleca. Și la Botoșani și aici am parte de conducători care nici nu se pot gândi la așa ceva.
– Și ai avut parte de astfel de propuneri? – Am avut la început, la Zalău. A trecut mult de atunci. Am vrut să plec. Au venit din partea conducerii, că aveam niște relații…
– E ciudat când auzi că adversarii se plângă că Sepsi joacă agresiv? – Foarte ciudat. A apărut puțin din partea FCSB, dar ideea sigur că a fost indusă. Au fost și mici probleme la Craiova unde Cicâldău a jucat la două zile distanță, iar Baiaram s-a accidentat singur, nu a fost contact. Și la Cicâldău, Ștefănescu a vrut să-l ferească. Este o diferență mare. Acțiunea agresivă nu implică contact. Poți să te deplasezi cu viteză până în fața cuiva și acolo să te oprești. Asta este agresivitate. Eu, în străinătate, așa văd că se joacă fotbalul. Cred că și fotbalul românesc ar avea de câștigat dacă și arbitri ar lăsa jocul mai liber. La noi, imediat se țipă, se strigă. Nu cred că ne face bine așa ceva. De aceea cred că nu facem mare lucru nici când mergem în străinătate. Să urmărească oricine meciurile lui Sepsi și să-mi spună unde a văzut un joc brutal. În niciun caz. Eu, de când m-am apucat de fotbal și de când antrenez, niciodată nu le-am spus jucătorilor să-și lovească adversarii.
– Este Sepsi echipa care are cel mai mare potențial din câte ai antrenat? – Fără doar și poate. Am întâlnit un club care poate să-mi asigure tot ce trebuie ca să pot să antrenez la un nivel mai bun: stabilitate, condiții de pregătire, lotul de jucători. Mi-au dat toate posibilitățile.
– Ce ar însemna pentru tine să joci în Europa? – Îmi doresc să antrenez la un nivel mult mai înalt. Cred că pot să antrenez echipe la nivel de competiții europene, în România. Sigur că îmi doresc, muncesc pentru asta zi de zi. De 18 ani, când „plec la oaste”, plec fără familie. Sunt dedicat sută la sută. Studiez foarte mult și acasă, încerc să fiu la curent cu tot ce se întâmplă în fotbal, studiez mult adversarii. Cred că pot să antrenez și la un nivel mai bun. Cred că niciodată nu trebuie să te mulțumești cu ce ai făcut astăzi.
– Unde ați fi fost în clasament dacă nu apăreau acele cazuri de Covid? – Supozițiile nu-mi plac. Este adevărat că am avut o primăvara tare ciudată. Dar ne-am revenit. Am avut foarte mulți jucători cu Covid. Am și lucrat în sensul ăsta. Când alții se odihneau, noi munceam. Am făcut o săptămână de cantonament, cu două antrenamente zilnic când a fost pauza echipei naționale. Băieții doreau zile libere, dar cred că o să ne ajute mult în play-off, pentru că frecvența cu care se joacă este teribil de grea. Nu mai ai timp să te antrenezi, trebuie să ai și lot… Astăzi, oricât de bun jucător ai fi, contează foarte mult să fi bine pregătit.
– Ți-ar plăcea să ai titlul ca obiectiv, la anul? – Cui nu i-ar plăcea? E cam devreme totuși. Clubul are abia patru ani de prima ligă. În doi s-a obținut intrare în play-off. Acum deja am obținut un progres. Ar fi fantastic dacă am obține o calificare în Europa. Cred că încă nu există experiența necesară. Vom avea și jucători la final de contract. Și nu este adevărat că nu am introdus jucători pentru că erau la final de contract. La Grozavu nu așa se întâmplă. Dar pe jucătorii care sunt la final și nu mai au mintea aici normal că îi mai lăsăm și afară. Safranko a semnat de 2-3 luni și este de toată admirația. A alergat aproape 13 kilometri cu FCSB și face constant 11 kilometri. După meciul ăsta am văzut câțiva jucători care aveau ochii în fundul capului, de la efort.
– Vedem anual echipe care ajung în play-off și își pierd concentrarea. Tu cum îi motivezi să nu simtă că obiectivul s-a atins? – Nu pentru play-off am făcut o motivație aparte. Este la fel, la fiecare meci. E în firea omului ca să nu simtă că un meci este periculos și să i se pară mai facil. De aceea fotbalul este imprevizibil. Echipe cu super valori pierd și afară pentru că nu este concentrarea la fiecare joc, la un nivel ridicat. Concentrarea pentru joc, motivarea, trebui să intre ușor până la joc. La ora jocului de multe ori este prea târziu. Pentru mine este mai ușor să pregătesc un meci după un meci pierdut. Atunci nimeni nu mai strâmbă din nas. Astăzi este greu, este altă generație de fotbaliști. Dacă ești doar cu „milităria” nu ai nicio șansă. Eu vorbesc foarte mult individual cu ei. Enorm de mult. Le dau tot felul de teme, îi urmăresc foarte mult.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER